22 aug. 2010

Jurnalism dambovitean

Jurnalistul dambovitean este o specie aparte. Jurnalistul dambovitean este tipul de jurnalist interesat de SCANDAL si AUDIENTA. Atat si nimic mai mult. Adevarul este un detaliu mult prea putin important in goana specimenului dupa publicitate. Din pacate, in Romania publicitatea se face prin SCANDAL. Ce este mai usor? Sa arunci cu noroi in cineva sau ceva sau sa creezi ceva?

Sa presupunem ca jurnalistul dambovitean trebuie sa relateze despre ceva din viata reala, care se intampla, sa zicem, in Romania. Jurnalistul dambovitean are pareri. Jurnalistul dambovitean emite judecati, emite verdicte. Inainte de a redacta stirea, inainte de relata ce s-a intamplat, deja jurnalistul dambovitean stie care-i adevarul. Stie ce s-a intamplat. Pentru el, restul nu mai conteaza. Asa ca jurnalistul dambovitean se apuca sa relateze stirea, modeland-o astfel incat sa sune "exact" cum trebuie sa sune pentru a relata "perfect" adevarul din viziunea sa.

Dupa ce a publicat, transmis, relatat stirea, jurnalistul dambovitean asteapta reactiile. Nu pentru ca l-ar interesa contra argumente sau parerile celorlalti. Nu. Aceste lucruri sunt TOTAL irelevante, din moment ce jurnalistul dambovitean stie deja adevarul suprem. El asteapta aceste pareri si contra argumente pentru a-si face publicitate. Pentru a se face cunoscut. Ia ganditi-va cum ar fi daca jurnalistul dambovitean ar raspunde contra argumentelor civilizat si cu argumentele sale. Cati romani ar mai citi mai departe? Foarte putini.

Din acest motiv, jurnalistul dambovitean, dupa ce a dat doua argumente incepe cu injuriile. Acum are intr-adevar audienta. Acum lumea urmareste ceea ce el a transmis. Cu cat naivul care incearca sa prezinte un contra argument, insista in "prostia" sa, cu atat injuriile sunt mai grosolane. Injuriile incep cu "idiot", "tampit" si altele din aceasta categorie si ajung la cuvinte care nu pot fi reproduse decat pe blogurile sau ziarele lor.

Si, cel mai important, jurnalistul dambovitean trebuie sa aiba ultimul cuvant. Jurnalistul dambovitean nu va permite NICIODATA, dar absolut niciodata, celuilalt sa aiba ultimul cuvant. Nu exista asa ceva. Ultimul cuvant ii apartine intotdeauna, pentru a relata adevarul absolut din viziunea sa si pentru a sublinia ca interlocutorul este un "idiot" cu care nu se poate purta un dialog (nu ca asta ar fi fost intentia jurnalistului dambovitean, de a purta un dialog, dar oricum nu se poate purta un dialog cu prostul care deviaza de la adevarul absolut).

Din pacate, in Romania, jurnalistul de tip dambovitean este majoritar. Jurnalistul de tip dambovitean este prezent in majoritatea stirilor de la ora 5 si are cea mai MARE audienta. Acesta este jurnalismul in Romania. Intr-o societate normala, majoritatea reprezinta normalitatea, nu? Si atunci vine intrebarea: aceasta este normalitatea in Romania? Atat de bolnava este societatea romaneasca? Atat de jos a ajuns? Din pacate, se pare ca raspunsul la toate aceste intrebari este DA.

Singura dilema pe care o mai am, este ca nu stiu daca jurnalistul dambovitean a imbolnavit societatea romaneasca, sau jurnalistul roman doar s-a adaptat la o societate bolnava ajungand sa fie un jurnalist de tip dambovitean. Din pacate, inclin sa cred ca societatea romaneasca este cea care s-a imbolnavit prima, generand jurnalistul de tip dambovitean. Pentru ca, intr-o societate libera si democratica, presa trebuie in primul rand sa traiasca. Si de aceea vinde ce se cere, iar in Romania din pacate asta se cere. SCANDAL. Ia ganditi-va ca asistati la o discutie in fata blocului:

- Ai vazut, fato, aseara in "Schimb de mame" ce prajitura buna a facut tanti aia?
- Da, fato, ce buna era.
- Ai reusit sa vezi reteta, fato?
- Da, fato, am reusit. Vrei sa ti-o dau si tie?
- Da, fato, sigur. Era atat de buna prajitura ca trebuie s-o fac si eu pentru ai mei.
- Pai fi atenta: se iau doua lingurite...

Nu cred ca o astfel de conversatie ar trece de prima linie, nu? In schimb, astfel de conversatii, cred ca se aud mereu in fata blocului:

- Ai vazut, fato, nenorocita aia aseara?
- Da, fato, ce nenorocita...
- Auzi, sa-l insele in halul asta cu prietenul lui.
- Da, fato, dar bine ca a venit barbat'su si i-a tras-o fustangiului.
- Da, fato, ce pumn i-a bagat in figura...
- Ce bine m-am simtit cand am vazut cum i-a dat borsu' boului.
- Da, clar fato...
etc.

Din pacate aceasta conversatie va continua timp de mai multe ore. Si de acea inclin sa cred ca jurnalistul roman s-a adaptat acestor cerinte, devenind jurnalistul dambovitean.

Trist, dar adevarat...

6 comentarii:

  1. Este un cerc vicios. Fiind o societate de consum tot ce faci este sa consumi si sa te lasi consumat de ceea ce consumi sau esti obligat sa consumi. Tocmai de asta nu se mai cauta calitatea. Se cauta eficienta. De ce crezi de exemplu ca nu mai apar trupe mari? Un Black Sabbath, un Judas Priest, un Pink Floyd, astia au putut sa apara pentru mentalitatea societatii si a pietei media implicit era investitiea pe termen lung. Asa se stia atunci sa se scoata bani. Acum scot in fata o pitzipoanca pentru 2-3 ani, o consuma repede si apoi o schimba cu alta proaspata. Mai stii ceva de Britney Spears :)))?

    Eu nu ma mai uit la stirile din Romania pentru ca ma deprima. Mi se par atat de patetice incat imi fac greata. Si stii ce relaxat sunt cand ascult numai radio anii '60-'80?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihai,

    Nici noi nu ne mai uitam la stiri de mult. De fapt, suntem atat de dezgustati de tot ce se da la TV incat nici nu mai avem abonament la televiziune. Avem televizor, dar pe el pun filme folosind DVD player-ul.

    Societate de consum nu e numai societatea romaneasca. Din contra, noi am copiat de la altii. Si atunci ma intreb de ce oare un BBC, un CNN pot sa faca un jurnalism mai de calitate (nu e nici asta de cea mai buna calitate, dar ori si cum... comparativ cu ProTV...). De ce in Anglia si in America (societati cu state mult mai vechi in ale consumului) totusi nu sunt atat de cerute stirile cu nea Gheorghe care a violat-o pe baba Tanta?

    Eu cred ca e o problema profunda cu societatea romaneasca, din pacate...

    RăspundețiȘtergere
  3. salve,

    nu cred ca poti compara CNN cu ProTV, pt. ca nici macar nu au acelasi profil. Nici pe mine nu ma incanta televiziunea din Romania, insa exista si alternative. De exemplu, nu am vazut nici o emisiune de scandal pe TVR2, iar jurnalul lor de stiri mi se parea cel mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, sigur. In niciun caz nu se poate compara ProTV cu CNN. Dar nu ma refer de exemplu la claritatea si calitatea stirii. CNN are mult mai multi bani, mult mai multa experienta etc. Oricand va face stiri mult peste ProTV.

    Ma refer aici strict la subiectul stirii. Stirile in media romaneasca, majoritatea sunt despre violuri si omoruri si altele de genul asta. Sau daca nu sunt atat de sadice sunt despre toate pitipoancele, pardon, vedetele, momentului.

    Se pot face stiri despre ce se mai intampla pe lumea asta, despre mediu, despre lucrurile bune care se mai construiesc si prin Romania, despre sport fara conducatori sau declaratii (strict cu rezultate si secvente din diferite sporturi) etc. Nu conteaza cum ar fi redactate, cat ar fi de proaste sau de bune etc. Macar sa fie niste stiri despre normalitate... Dar din pacate, dupa cum spuneam, violurile si bataile reprezinta normalitatea intr-o Romania bolnava.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este nemaipomenit Cosmin, draga, faptul ca tu cauti solutii pentru binele jurnalismului/neamului romanesc. Din pacate ce vezi tu este doar "varful icebergului". Normalitatea in Romania este o cauza pierduta. Pentru zeci de ani de acum inainte (cel putin...)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim:

    Din pacate nu prea stiu cum sa raspund la asta, pentru ca nu imi dau seama daca este o critica sau nu. Fara nume, nu stiu cui sa ma adresez. "Draga" ma duce cu gandul la maica-mea. Dar nici nu cred ca stie de existenta acestui blog.

    RăspundețiȘtergere